Despre puținǎ fericire

Considerǎm adesea cǎ fericirea noastrǎ depinde de evenimente externe sau de circumstanțe. Studiile relevante pe aceastǎ team indicǎ faptul cǎ lucurile sunt, de fapt, mult mai nunațate.

În multe culturi, ziua de luni este reprezentată în mass-media și conversațiile cotidiene ca fiind o zi grea sau nefericită, ceea ce poate influența percepția colectivă. Tendința de a ne concentra pe aspectele negative ale vieții noastre poate fi amplificată de mentalul colectiv care demonizează luni. Acest lucru poate duce la o profeție care se autoîmplinește, unde ne așteptăm ca luni să fie o zi proastă, și prin urmare, o percepem astfel.

De aceea, eu vǎ propun sǎ adoptǎm o altǎ perspectivǎ pentru aceastǎ zi. Sǎ ne uitǎm la ceea ce uneori ne este teamǎ, sau evitǎm, și anume propria stare de bine sau fericire.

Considerǎm adesea cǎ fericirea noastrǎ depinde de evenimente externe sau de circumstanțe. Aceastǎ idee este cumva şi întǎritǎ cultural sub forma unor elemente educaționale sau credințe iraționale perpetuate de la o generație la alta. Studiile relevante pe aceastǎ team indicǎ faptul cǎ lucurile sunt, de fapt, mult mai nunațate.

Procentul evenimentelor de viatǎ care determinǎ starea noastrǎ este undeva în jurul cifrei de 10%. Factorii psiho-sociali reprezintǎ 40%, între care modul în care gândim, cognițiile noastre sunt o componentǎ fundamentalǎ, și existǎ o component geneticǎ ce reprezintǎ aproximativ 50%.

Asta nu însemnǎ cǎ fericirea ta este determinatǎ în proporție de 50% genetic, ci însemnǎ cǎ diferența între fericirea ta şi fericirea mea este determinatǎ în aceastǎ proporție genetic. Diferențele între oameni sunt explicabile genetic, nu cǎ la nivelul de fericire al cuiva geneticul contribuie cu 50%. Sunt tipuri diferite de fericire.

Din acestǎ structurǎ triarhicǎ o sǎ subliniez un model din componenta psiho-socialǎ, deoarece, așa cum spuneam mai sus, modul în care gândim şi ne raportǎm la evenimente determinǎ adesea starea noastrǎ prezentǎ.

Modelul la care voi face referire și pe care eu îl îmbrǎțișez cu plǎcere este cel al lui M.Seligman. Psihologia pozitivă, a cărei promovare a fost puternic asociată cu Seligman, se concentrează pe studiul aspectelor pozitive ale experienței umane, cum ar fi fericirea, optimismul și reziliența.

Autorul subliniazǎ elementele cheie care contribuie la o viață împlinită și fericită, cunoscute sub numele de teoria “PERMA”.

Pozitivitate (Positive emotions)

Fericirea implică experimentarea unor emoții pozitive în legătură cu trecutul, prezentul și viitorul (uneori presupune o resemnificare a unor evenimente). Emoțiile pozitive, cum ar fi bucuria, gratitudinea și speranța, contribuie la o stare generală de bunăstare și satisfacție în viață.

Emoțiile pozitive extind gândirea noastră și construiesc resursele noastre personale. Potrivit teoriei broaden-and-build („largire și construire”), propusă de Barbara Fredrickson, o altă figură importantă în psihologia pozitivă, emoțiile pozitive lărgesc repertoriul nostru de gânduri și acțiuni, permițându-ne să descoperim și să construim noi abilități, relații și resurse

Angajament (Engagement)

Seligman subliniază importanța implicării sau manifestarea angajamentului profund în activități care ne absorb complet, cunoscut sub numele de starea de “flux”. În starea de flux, conștiența de sine scade, ceea ce are ca effect reducerea autocriticii și poate crește stima de sine. Acest aspect este benefic pentru bunăstarea psihologică generală. Când suntem complet angajați într-o activitate, pierdem noțiunea timpului și ne simțim profund satisfăcuți de munca noastră.

Relații (Relationships)

Relațiile armonioase cu ceilalți sunt esențiale pentru fericire. Suntem ființe sociale, și relațiile noastre ne influențează profund starea de bine. Ele oferă o rețea crucială de suport emoțional, oferind confort și securitate în momentele dificile și amplificând bucuria și satisfacția în momentele fericite. Există dovezi ample că relațiile pozitive pot avea beneficii tangibile asupra sănătății fizice și mentale, reducând riscul de boli și prelungind durata de viață.

Sens (Meaning)

A avea un sens sau scop în viață depășește simpla experimentare a plăcerii. Seligman definește sensul ca fiind conștientizarea și angajamentul față de ceva care depășește sinele individual. Aceasta implică adesea apartenența la și servirea unei cauze mai mari decât propria persoană, fie că este vorba de familie, comunitate, credință, o cauză socială sau profesională. Sensul și scopul pot oferi forța de a depăși adversitățile, contribuind la reziliență în fața stresului și a suferinței.

Realizări (Accomplishments)

Străduința către realizări personale și profesionale, stabilirea de obiective și atingerea lor contribuie la sentimentul nostru de competență și succes. Realizările oferă indivizilor un puternic sentiment de competență și eficacitate personală. Atingerea obiectivelor și recunoașterea succesului îmbunătățesc stima de sine și contribuie la o imagine de sine sǎnǎtoasǎ.

Astfel, pentru a atinge o stare profundă de bine personal și bunăstare, este esențial să cultivăm toate aceste cinci elemente în viața noastră. Aceasta înseamnă că fericirea nu este doar despre a trăi momente de plăcere, ci despre a construi o viață împlinită prin angajament, relații semnificative, găsirea unui sens, realizări personale și capacitatea de a experimenta și a aprecia emoțiile pozitive.

Sursa foto Kawin Harasai.

Distribuie pe:
Facebook
WhatsApp
LinkedIn

Mai multe articole

Înainte de terapie

Aud tot mai des îndemnul „ar trebui să mergi la terapie”, ceea ce e adorabil, aproape ca un compliment în epoca postmodernă. Dar apoi, mulți sunt confuzi pentru că n-au fost niciodată la terapie. Nu știu cum funcționează. Și gândesc ceva precum „nu știu cum să fac asta, pentru că terapie nu am mai făcut până acum”. Și este de înțeles, pentru că nu suntem învățați, de fapt, care sunt regulile terapiei.

Citește

O minte bine gestionatǎ

Rareori realizǎm cǎ mintea noastrǎ este una dintre cele mai importante aspecte de care suntem responsabili și care ne modeleazǎ viața zi de zi. Am

Citește