Persoanele cu neputință învățată tind să creadă că un lucru mic rău care se întâmplă înseamnă că totul este sau devine rǎu. Poate că îți trăiești viața simțind că nu poți să faci schimbǎri semnificative în relațiile tale, nu poți să schimbi deciziile importante, poate te simți blocat la jobul pe care îl ai și trǎiești cu impresia generalǎ cǎ nu poți să schimbi multe lucruri din viața ta, în direcția în care îți dorești.
Aceste lucruri sunt învǎțate.
Neputința învățată este un un fenomen prin care o persoană ajunge să creadă că nu are control asupra situației sale și, prin urmare, nu mai încearcă să schimbe sau să îmbunătățească circumstanțele, chiar dacă există opțiuni pentru a face acest lucru. Inițial acest tip de comportament a fost observat în experimente cu animale de către psihologul Martin Seligman în anii ’60 și ulterior a fost identificat și la oameni.
Cum recunoaștem neputința învǎțatǎ?
✅ Atitudine pasivǎ. Individul devine pasiv în fața adversității, renunțând să mai încerce să schimbe situația sau să-și îmbunătățească condițiile, sau sǎ solicite ajutor. Această atitudine poate fi văzută în diverse aspecte ale vieții, inclusiv în relațiile interpersonale, la locul de muncă, în luarea deciziilor, și în gestionarea conflictelor. Deși poate părea o modalitate de a evita conflictele, atitudinea pasivă poate avea consecințe negative pe termen lung atât pentru individ, cât și pentru cei din jurul său.
✅ Scăderea motivației. Există o pierdere a motivației de a acționa, deoarece eforturile anterioare nu au fost asociate cu schimbări pozitive. În neputința învățată, legătura percepută între efortul personal și rezultatul pozitiv este slăbită sau ruptă. Indivizii ajung să creadă că, indiferent de cât de mult se străduiesc, nu pot influența rezultatul, ceea ce duce la o scădere a motivației de a încerca.
✅ Expectanța negativă. Neputința învățată se manifestă printr-o așteptare negativă persistentă. Când oamenii așteaptă ca rezultatele să fie negative sau incontrolabile, ei sunt mai puțin motivați să depună efort.
✅ Reinforcement-ul negativ. În unele cazuri, evitarea sau pasivitatea poate fi întărită negativ, deoarece lipsa acțiunii reduce disconfortul pe termen scurt asociat cu eșecul sau cu încercarea, ceea ce face și mai puțin probabil ca persoana să încerce în viitor.
✅ Scăderea Performanței: Capacitatea de a învăța sau de a performa în sarcini ulterioare poate fi afectată negativ, deoarece individul poate să nu încerce să utilizeze strategii care ar putea fi eficace.
Strategii de combatere
✅ Resetarea așteptărilor. Prin terapie indivizii pot încerca să-și reevalueze și să-și ajusteze așteptările, recunoscând că au un grad de control asupra anumitor aspecte ale vieții lor. Prin ajustarea așteptărilor la un nivel realist, este mai puțin probabil să experimentăm dezamăgirea profundă care poate apărea când realitatea nu corespunde cu așteptările noastre înalte sau nerealiste. Aceasta ne ajută să rămânem echilibrați și să păstrăm o perspectivă pozitivă, chiar și când lucrurile nu merg exact așa cum ne-am dorit.
✅ Sărbătorirea succeselor mici. Recunoașterea și celebrarea oricărui succes, chiar și minor, pot ajuta la reconstruirea legăturii între efort și rezultat pozitiv. Când celebrăm micile victorii, ne alimentăm dorința de a continua să depunem eforturi și de a avansa către următorul nostru obiectiv. Aceasta generează un cerc virtuos de motivație și acțiune.
✅ Tehnici de autonomie. Încurajarea deciziilor personale și a controlului asupra situațiilor mici poate contribui treptat la redobândirea sentimentului de eficacitate personală. Când oamenii iau propriile decizii, aceasta le consolidează credința în abilitatea lor de a gestiona situațiile și de a rezolva problemele. Această autonomie le oferă oportunitatea de a-și asuma responsabilitatea pentru propriul parcurs, ceea ce contribuie la creșterea stimei de sine
✅ Expunere graduală. Încercarea de sarcini și obiective mai mici, care sunt percepute ca fiind mai controlabile, poate ajuta la reconstruirea încrederii în capacitatea de a produce schimbări pozitive. Strategia de expunere graduală descurajează comportamentul de evitare, care poate întări și perpetua anxietatea. Învățând să înfrunte temerile în loc să le evite, indivizii împiedică dezvoltarea unor cicluri negative de comportament.
Sursa foto Walter Martin.
