O minte bine gestionatǎ

Rareori realizǎm cǎ mintea noastrǎ este una dintre cele mai importante aspecte de care suntem responsabili și care ne modeleazǎ viața zi de zi. Am sǎ încep prin “distrugerea” unui mit pe care îl vǎd foarte des în domeniul sǎnǎtǎții mintale și dezvoltǎrii personale, acela cǎ poți învǎța cum sǎ-ți oprești gândurile, iar acest lucru nu este tocmai adevǎrat.
Nu poți opri creierul sǎ gândeascǎ la orice fel de gând negativ, distructiv și chiar gânduri autocritice odatǎ pentru totdeauna, nu-ți poți controla creierul la acel nivel. Creierul uman produce aproximativ 60 de mii de gânduri pe zi, tot felul de gânduri, şi sǎ crezi cǎ poți ajunge sǎ ai capacitatea de a opri toate aceste gânduri pur şi simplu nu este posibil, deoarece nu ai controlul asupra majoritǎții gândurilor tale. Vom vedea cum poți gestiona și ce poți face cu unele dintre aceste gânduri, dar nu le putem opri.
Ceea ce poți face este cum sǎ gestionezi gândurile nesǎnǎtoase atunci când ele apar. Dacǎ ai crezut cumva cǎ ai “eșuat” în cǎlǎtoria ta ca ființǎ umanǎ, pentru cǎ ai lucrat de mult timp sǎ îți oprești gândurile și nu ți-ai dat seama cum sǎ frânezi creierul care le genereazǎ, așa cǎ ai concluzionat cǎ este ceva în neînregulǎ cu tine, vreau sa știi cǎ nu este adevǎrat.
Dacǎ ai un creier uman, va avea toate aceste tipuri de gânduri.
Ce facem cu acest gânduri când ne invadeazǎ?
Pentru a fi mai la îndemânǎ, o sǎ împǎrțim în 4 pași:
▶︎Vei asculta gândurile tale și le vei recunoaște ca atare. Acest lucru poat fi contraintuitiv, mai ales în cazul gândurilor neplǎcute. Nu vei dori sǎ le asculți, vei încerca sǎ le eviți cu orice preț, sau sǎ le reprimi sau sǎ le negi și sǎ scapi de ele cât mai repede cu putințǎ. Creierului nostru nu îi place disconfortul, suntem învǎțați sǎ fugim de durere şi sǎ cǎutǎm plǎcerea.
Problema este cǎ atunci când încercǎm sǎ fugim de acel gând, el nu pleacǎ, rǎmâne undeva în fundal și apare atunci când garda noastrǎ este jos, când suntem vulnerabili și ne va destabiliza cu fiecare (re)apariție. Așa cǎ pur și simplu ignorarea sau reprimarea nu va ajuta, nu putem lucra la ceva dacǎ nici mǎcar nu vom recunoaște cǎ este acolo.
Asta nu înseamnǎ cǎ recunoscând acel gând ca fiind prezent trebuie sǎ-l crezi adevǎrat, cǎ trebuie sǎ te agǎți de el, sau cǎ trebuie sǎ-l urmezi, înseamnǎ doar cǎ îi vei recunoaște prezența printr-un dialog intern: ”Observ cǎ mintea mea se gândește la acest lucru”.
Te poț gândi la creierul tǎu ca la un șef dintr-o mare companie, la o întâlnire cu mulți oameni și toți își “aruncǎ” ideile pe masǎ, tot felul de idei care le vin, iar șeful nu va merge cu fiecare idee care vine spre el și nici nu ar ajuta dacǎ șeful ar respinge toate ideile. Dar le poate recunoaște prezența tuturor și apoi va alege în mod conștient care dintre ele sunt mai utile, mai rezonabile, sau mai interesante și cu acelea va merge mai departe.
Prin urmare, din toate gândurile care vin spre noi, primul pas este sǎ le recunoaștem prezența și în etapa urmǎtoare sǎ alegem cu care vrem sǎ mergem mai departe. Nu trebuie sǎ fug de gândurile mele.
▶︎ Sǎ observi cǎ gândurile tale sunt doar gânduri. Sunt idei, credințe, interpretǎri sau perspective, pe care creierul tǎu le-a acumulat în timp, de-a lungul vieții tale, dintr-un motiv sau altul. Sunt cuvinte puse împreunǎ, reunite în propoziții, care au un fel de înțeles, pe care creierul tǎu l-a inventat, pe baza lucrurilor care ti-au fost spuse, pe care le-ai observat și internalizat, sau din experiențele tale, bune sau mai puțin bune.
Situația problematicǎ apare atunci când încep sǎ cred gândurile care nu sunt de ajutor, și nu discern cu ce gânduri vreau sǎ gândeascǎ creierul meu, așa cǎ îl las pur și simplu cu orice gând care vine și sǎ mǎ agǎț de acel gând și o sǎ-l cred și o sǎ-l urmez oriunde m-ar duce.
▶︎ Sǎ ne atașǎm de gândurile care sunt de ajutor. Nu este vorba de a ne atașa de cele pozitive, de lumina minunatǎ a unui gând plǎcut, ci este vorba despre a învǎța care gânduri sunt utile și care nu sunt utile. Despre acelea care te vor ajuta sǎ simți ceea ce vrei sǎ simți și care te vor sprijini în alegerile pe care vrei sǎ le faci și care vor duce la rezultatele pe care vrei sǎ le ai în viața ta.
Dacǎ cineva îmi spune pǎrerea lui despre ceva, iar eu mǎ simt inconfrotabil și îmi spun prin dialogul intern : “Persoana X mi-a zis cǎ mǎ puteam descurca mai bine la acel proiect, dar lasǎ cǎ eu gândesc pozitiv, iar ei nu știu despre ce vorbesc”. Consider cǎ eu sunt foarte bun sau performant. În acest caz nu este despre alegerea a ce gând este pozitiv și ignorarea celorlalte. În acest caz este vorba despre gândirea responsabilǎ.
Care gând va fi de ajutor în mod real?
Dacǎ cineva are un feedback la ceea ce am fǎcut eu, atunci trebuie sǎ decid dacǎ este unul util sau nu, iar dacǎ este unul util ce vreau sǎ fac cu acest lucru. Poate cǎ este un adevǎr acolo, poate cǎ trebuie sǎ fiu atent la ce a spus persoana respectivǎ, poate aş putea învǎța din asta, poate mǎ dezvolt.
Nu înseamnǎ cǎ orice gând neplǎcut pe care îl am trebuie sǎ-l elimin, sǎ scap de el cât mai repede, deoarece nu este despre cât de plǎcut este acel gând, ci despre cât de util/de ajutor este gândul meu. Nu este vorba despre gândire pozitivǎ ci despre gândire responsabilǎ. Care gânduri vor fi utile. Cum stiu care gânduri vor fi utile? Vor fi acele gânduri care mǎ vor conduce la o acțiune productivǎ, o manifestare care îmi va aduce ceea ce-mi doresc.
▶︎ Putem sǎ decidem intenționat ce gânduri vrem sǎ gândim. Chiar și atunci când nu este doar vorba de gestionarea celor care vin în atenția noastrǎ și asupra cǎrora decidem care sunt de ajutor și care nu, sau cum sǎ nu ne supra-atașǎm de ele, noi avem şi aceastǎ capacitate de a ne “hrǎni” cu gânduri în mod voluntar. Putem genera gânduri pe care dorim sǎ le avem, care ne vor oferi o stare mai bunǎ și vor determina comportamentul dorit precum și rezultatele noastre.
Dacǎ trecem prin momente mai dificile în viațǎ, situații grele și îți spui cǎ nu vei reuși sǎ treci prin problemele cu care te confrunți, este bine sǎ îți amintești cǎ poți adopta un alt tip de dialog intern în care vei genera tu gânduri precum: “Sunt capabil sǎ fac lucuri grele, cred în abilitǎțile mele, am mai fǎcut lucruri dificile înainte și am mai trecut prin momente grele. Voi fi capabil sǎ fac asta şi acum.”
Dacǎ ți-a fost teamǎ sǎ acționezi pentru cǎ ai fost îngrijorat de ce vor crede alții despre tine, îți faci tot timpul griji cǎ vei fi criticat sau judecat, eviți anumite interacțiuni sau circumstanțe, eviți sǎ te întâlnești cu anumiți oameni pentru cǎ ești îngrijorat de ceea ce vor spune ei, amintește-ți cǎ tu ești responsabil de mintea și emoțiile tale mai mult decât oricine altcineva.
Întrebarea în orice circumstațǎ, nu este care gând este adevǎrat. Omenii mǎ întreabǎ în terapie adesea: “Bine George, dar care este gândul adevǎrat, pe care ar trebu sǎ-l urmez?”Le amintesc faptul cǎ adesea gândurile noastre sunt interpretǎri, deci nu existǎ în mod necesar un adevǎr sau mod drept de a gândi în X situație. Aceasta este o înrebare falsǎ. Întrebare este care gând este de ajutor/util/ sǎnǎtos ? Cele care îmi ghideazǎ emoțiile în direcția doritǎ de mine, îmi ghideazǎ comportamentul pentru a învǎța lucruri noi și a mǎ dezvolta, în mǎsura influenței pe care eu o pot avea asupra a ceea ce se întâmplǎ.
Ştim cǎ nu putem controla circumstanțele, însǎ putem avea o infuelnțǎ asupra lor și ne putem gestiona adecvat ceea ce gândim și putem face alegeri care sǎ fie sǎnǎtoase pentru noi.
Când lucrurile nu merg în direcția în care ți-ai fi dorit, tu ce ai nevoie sǎ auzi de la tine?
Distribuie pe:
Facebook
WhatsApp
LinkedIn

Mai multe articole

Părinți imaturi

Primul semn cǎ ai fost crescut de pǎrinți imaturi emoțional este atunci când realizezi cǎ, în copilǎria ta, dacǎ lucurile nu se întâmplau așa cum își doreau pǎrinții tǎi adesea ei se comportau precum copiii, fǎceau tantrumuri.

Citește

Mentalitatea de creştere

Mentalitatea de creștere se referă la modul în care o persoană percepe și abordează procesul de învățare și dezvoltare personală. Persoanele cu o mentalitate de creștere cred că abilitățile și talentele lor pot fi îmbunătățite prin efort, practică și perseverență.

Citește