Când vorbim despre nevoile de bază, adesea ne gândim la nevoile de hrană, odihnă etc. Nu luăm în considerare cǎ o nevoie de bază este și nevoia de a crede. Iar în interiorul nevoii de a crede este un întreg sistem de credințe. Iar o credințǎ, pe scurt, se formeazǎ prin sens si repetiție.
Cand începi sǎ înțelegi lumea din jurul tău începi sǎ-i oferi sens. Ți se întâmplă ceva aloci sens acelui lucru (aici sunt implicate mai multe mecanisme, skip). Iar prin repetiție, după ce se întâmplă de douǎ ori, de trei ori, acel sens începe să devină o credință. Devine ceva ce tu crezi. Apoi, credința pe care ți-ai format-o, prin expunere repetată, determină sensul pe care tu îl oferi evenimentelor viitoare. Astfel viziunea ta a fost îngustatǎ prin sistemul de credințe. Tuturor ni se întâmplă acest lucru, este un mecanism firesc.
Toate emoțiile tale derivǎ din sensul pe care îl oferi evenimentelor, nu din evenimentul în sine. Nu există niciun sens moștenit în nimic, iar noi, pe baza credințelor formate, oferim sens evenimentelor.
Exemplu de actualitate
Când cineva, sǎ spunem o persoană care dorește să acceadă o funcție, înțelege sistemul de credințe al populației căreia i se adresează poate manipula acele credințe și le poate direcționa, printr-un mesaj adecvat formulat, pentru a atinge obiectivul pe care îl urmărește.
Ca urmare a pandemiei și a războiului interminabil de la graniță pot înțelege că douǎ dintre nevoile de bază ale populației sunt cele de siguranță și certitudine. Înțelegând acest lucru pot formula niște mesaje prin care eu sunt un salvator al situației. Promovez o aură divină pe care o cultiv, inspir siguranță prin ce expun, fac afirmații cu o certitudine deplină, nu inernalizez niciun feedback care se opune ideilor mele, refuz dialogul, dar promit că vă ofer exact ceea ce aveți voi nevoie.
Este greu de rezistat unui astfel de mesaj, așa e? După atâta timp de nesiguranță, incertitudine, impredictibilitate, apare cineva care mi le oferă pe toate, eu nu voi mai fi critic la conținut la inadvertențe și voi fi tentat să aleg să cred ceea ce am eu nevoie să cred. Este precum starea de îndrǎgostire, când toți prietenii îți spun că sunt multe probleme cu persoana cealaltă dar tu refuzi să crezi pentru a nu distruge imaginea idealǎ pe care ți-ai creat-o. Pentru a nu te confrunta consecințele de a fi singur.
Iar nevoia de a crede este strâns legatǎ de nevoia de conectare. Din pǎcate, ca urmare a evenimentelor din ultimii patru ani, conectarea a fost episodică și de scurtă durată, iar oamenii au nevoie să se conecteze unii cu alții. Astfel, când apare un personaj care promite să conecteze toate nevoile frustrate, toate credințele neîmplinite, este natural să fim tentați să credem că acel om este binevoitor.
Ce putem face?
▶︎ Sǎ dezvoltǎm un sistem de „anticorpi mentali” prin care învǎțǎm sǎ identificǎm cum funcționeazǎ dezinformarea și manipularea.
Cercetările arată că folosirea cuvintelor încărcate emoțional, în special cele care evocă emoții negative, cum ar fi frica sau indignarea, crește potențialul viral al conținutului digital. Oamenii sunt îndeosebi maleabili și mai puțin concentrați pe procesul decizional rațional și deliberat atunci când sunt împinși într-o stare de exaltare emoțională.
▶︎ La nivel individual, în primul rând să-mi înțeleg nevoia să o accept. Sǎ stau cu ea şi sǎ nu fac un efort sǎ o alung, ci să o înțeleg.
▶︎ Să accept cǎ nu există persoană care să-mi rezolve miraculos problemele, nemulțumirile, greutǎțile cu care mă confrunt.
▶︎ Să rezist tentației de a găsi vinovați externi și să mă uit la ceea ce ține de mine și ce pot face eu pentru a îmi fi mai bine.
▶︎ Sǎ mǎ uitǎ la conținutul mesajului, dacǎ este verosimil, dacǎ ceea ce promite cineva poate fi îndeplinit sau intrǎ în atribuțiile sale.
▶︎ Sǎ învăț să mă protejez de mesajele manipulative. Sǎ înțeleg care sunt cele mai frecvente tehnici de manipulare. Celebra deja „scoatere din context”, „discreditarea” și „gǎsirea unui țap ispǎșitor”, ar fi cele mai utilizate. Iar pentru cǎ dezinformarea circulă mai repede în mediul online decât poate fi dezmințită, las un link în comentarii pentru detalii.
▶︎ Sǎ mǎ gândesc la viitor mai mult decât la trecut, în special atunci când sunt nemulțumit. Trecutul poate fi încărcat de greutăți, prezentul poate să fie incert sau frustrant. Sǎ evit să folosesc această logică când iau deciziile deoarece este posibil să determin ca viitorul să fie în același fel (nu contează ce aleg, tot rău va fi). Când aleg pentru viitor sǎ îmi formulez dorințele în termeni afirmativi.
Articol: George Bozga
Sursa foto Marc-Olivier Jodoin.
